Filozofie de masa

Suntem invadati de tot felul de filozofii, unele promovate de media, altele intalnite in interactiunea noastra cu tot felul de oameni. Probabil, fiecare om are propria sa filozofie, prin insusi felul in care a inteles el functionarea lucrurilor, motivatia existentiala, rolul sau in aceasta lume, moralitatea faptelor, convingerea personala, etc.
Daca in urma cu sute de ani filozofia maselor era cea care impunea regulile, omul fiind subjugat total si nevoit sa adopte efectul de turma, astazi lucrurile sunt total diferite, multi oameni incercand sa iasa din tiparele normalului adopta o filozofie diferita de restul, si usor, usor, in cercul sau de influenta o impune si celorlalti. Numai ca filozofia sa nu este musai si una pozitiva.
Daca cu sute de ani in urma religia era cea care impunea filozofia unica, astazi amalgamul de informatii dicteaza, lasand in urma filozofia crestina ca fiind depasita.
Si ma minunez cand vad cum oameni ce se cred destepti, invatati, cu experienta vasta, abandoneaza doctrina biblica ca fiind ceva invechit, fara adevar si etica, dar accepta cu ochii inchisi filozofii pagane, si le considera pe acestea ca fiind demne de urmat.

Omul e slab si totusi iubit de Dumnezeu

Cand ne gandim la faptul ca toate fiintele vii de pe Terra traiesc si servesc pe altii, si toata planeta in ansamblu exista pentru a servi omului....
Dumnezeu a creat pe om cu un scop, si i-a oferit o planeta pentru a ii servi, pentru a ii da un camin perfect. Omul a calcat stramb, si totusi Dumnezeu nu a trimis omul in neant, in nefiinta, ci i-a oferit o sansa: a jertfit pe Fiul Sau cel Sfant, L-a dat la moarte pentru ca omul pacatos sa poata trai.
Cu ce este omul atat de special? Nu stim, nu putem intelege, dar stim atat: ca Dumnezeu a platit cel mai mare pret posibil pentru rascumpararea omului, caci prin pacat omul isi pierduse dreptul la viata.
Ca simpli oameni, cu o gandire limitata, am putea intreba: "Ce o fi vazut Dumnezeu la noi?"  Caci suntem egoisti din cale-afara, ucidem alte vietati pentru a le manca, ne ucidem fratii si profitam de durerea altor oameni, exploatam animalele si secam resursele planetei in scop egoist. Mai mult chiar, ne traim viata ca si cand am merita-o, nu ne gandim decat la noi, nu cautam un rost al vietii, ci mergem cu capul in jos, desi trufasi, fara sa privim stele cerului, fara sa ne pese de ele, fara sa vedem frumusetea creatiei, fara sa ne pese de ea, doar calea noastra, atat.

De ce permite Dumnezeu?

O intrebare pe buzele a milioane de oameni este:

“de ce permite Dumnezeu sa se nasca copii bolnavi?“

La prima vedere pare o intrebare indreptatita. Numai ca, nu este chiar asa. Cu 5 ani in urma, sotia mea a ramas insarcinata cu cel de al doilea copil al nostru. Medicii i-au sugerat sa il avorteze, caci spuneau ei: “starea dv. de sanatate coloborata cu faptul ca aceasta nastere vine imediat dupa o alta destul de dificila, ne indreptateste sa credem ca viitorul bebe ar putea suferi de mutatii genetice, de sindromul Dawn sau oricare altul, si oricum, in cel mai bun caz se va naste un pisoias de copil, plapand si fara vlaga.” – Si nu a fost asa. Dumnezeu nu a tinut cont de recomandarile medicilor.

Am  ales sa riscam atunci cand medicii si toti cunoscutii nostri ne indemnau sa lepadam fatul,ca si cand ar fi fost un aspirator stricat. Dar noi am zis: “Indiferent cum se va naste acest copil, noi il vom iubi si vom face tot posibilul sa ii alinam durerile“. Si am mai zis: “Indiferent de problemele medicale si de o posibila suferinta si chin, macar sa vada si el lumina zilei, sa se bucure de miros, de sunet, de lumina, de gust, de ceva, de orice maruntis din lumea asta, sa se bucure de viata“............................

citeste tot: De ce permite Dumnezeu....

Unde este Dumnezeu?

Romania se considera a fi o tara crestina, insa cei mai multi oameni considera ca viata a aparut in urma evolutiei. Daca omul a evoluat din maimuta sau alta reptila, ce cauta  Dumnezeu in ecuatie?

Evolutia este predata in scoli si promovata in media. Documentarele tv. ne prezinta stiintific cum a evoluat viata din nimic. Media promoveaza evolutia ca stiinta iar cei care inca mai cred in Dumnezeu sunt aratati cu degetul, ei sunt "saraci cu duhul".

Insa daca incerci sa intelegi aceasta stiinta numita evolutia vei realiza ca totul se bazeaza pe fabule si falsuri grosolane. Omenirea nu are in momentul de fata nici macar o dovada, fie ea cat de mica, care sa arate negru pe alb, faptul ca omul provine din maimuta. Dar mult mai grav este faptul ca nici macar teoretic nu s-a putut proba Big-Bangul.

Fara a avea dovezi de nici o culoare, evolutia este incontinuare predata in scoli ca fiind stiinta autentica. Suntem mintiti sistematic, zi dupa zi, noapte dupa noapte. Din cand in cand mai avem cate o descoperire noua: un dinozaur care a trait acum zeci de mii de ani. Pe ce baza au calculat ei varsta? Cum au ajuns la aceasta concluzie? Ah!!! Sunt specialisti, sa nu-i luam la intrebari, stiu ei ce fac, caci doar de aia sunt platiti!

Si adevarul? Adevarul nu mai intereseaza pe nimeni? Unde este Dumnezeu, cel care se gaseste in mintea oricarui om, fie ca recunoaste sau nu? Unde este Dumnezeu, cel pe care il strigam in momentele grele? Sau cand cineva este la necaz isi striga stramosul maimuta?

Multe treburi lumesti ne departeaza de Dumnezeu

De ce oare Sfantul Apostol Pavel a zis: "Rugati-va neincetat". (1Tes.5:17)?
Sunt zile in viata noastra cand suntem efectiv sufocati de multe activitati. Si incercam sa rezolvam cat mai multe, ne zbatem, ne sfortam la maximum, cateodata izbutim in ceea ce ne propunem, alteori nu. Insa indiferent de rezultatul muncii noastre, faptul ca am pierdut prea mult timp in anumite treburi lumesti (lumesti, nefiind in sensul negativ), inseamna ca am pierdut timp. Timp ce trebuia folosit in comuniune cu Creatorul, in rugaciune, studiu, inchinare.
Satana si ingerii sai nu contenesc in lucrarea lor, o lucrare ce are ca singur scop departarea oamenilor de singura lor salvare: Isus Hristos.  Ei au mii si mii de metode pentru a isi indeplini planurile, si pentru fiecare om ei gasesc un punct slab.
Daca in unele cazuri munca lor este usurata de faptul ca omul accepta fara prea muta gandire ispitele si ideile demonice, in alte cazuri demonii trebuie sa lucreze subtil. Daca nu pot inocula idei ratacite, daca nu pot face pe om sa calce stramb, cu siguranta ca vor incerca sa rupa alimentarea cu energie, sa rupa legatura dintre credincios si Dumnezeu. Si cel mai simplu, acest lucru, se face prin ocuparea timpului cu diferite lucruri vremelnice.
Omul fiind prea preocupat de lucrurile trecatoare, fie ele si strict necesare, si uitand sa pastreze deschisa usa comunicarii cu divinul, ispita si pacatul au cale libera, necenzurata. Rugati-va neincetat!, reprezinta singura arma a credinciosului in fata pacatului. Caci rugaciunea aduce omul in prezenta Maririi, prezenta ce sfinteste sufletul si trupul, ce curata cugetul si aduce noi rezerve de bine.
La fel si oboseala, multi crestini obositi dupa o zi de munca grea, isi fac rugaciune in graba, trec peste studiul Cartii Sfinte, si se pregatesc pentru o alta zi epuizanta. Ei gandesc ca, daca nu muncesc mult - nu vor avea, si ca, munca in sine este cadoul lui Dumnezeu pentru oameni.  Asa este, munca este data omului de Creatorul sau cu scopul de a ne educa, insa ca orice abuz, si munca poate fi nociva. Caci muncind pentru a avea uitam scopul muncii: pregatirea pentru o viata mai buna, si muncind peste masura pentru a avea acum, uitam esentialul. Este ca si cand ne-am uita la poza sotiei/sotului si incepem sa veneram acea poza, doar acea ipostaza, desi fiinta reala care a pozat candva este mult mai mult de atat.

Smerenie cu burta plina

Domnul Hristos a zis:
Matei cap.19, vs: 24 - Va mai spun iarasi ca este mai usor sa treaca o camila prin urechea acului, decat sa intre un bogat in Imparatia lui Dumnezeu." 

Cand sunt sarac, sunt umil. Imi vad nimicnicia si vad farfuria goala. Imi impletesc mainile in rugaciune cu credinta catre Datatorul vietii si El ma ajuta.

Cand sunt bogat, am tot ce imi doresc, si nu duc lipsa de nimic, la ce imi foloseste sa ma rog. Ce ar putea sa imi mai ofere Dumnezeu. Caci eu am totul. - sau, asa vad eu.

       

Mai mereu se intampla sa ne gandim la ce vom manca maine. Dar, dupa ce ne-am indestulat astazi, parca maine e cam departe. Si zicem: "Sa lasam mainele sa vine la noi, si apoi 'om vedea."
Cu cat avem mai multe bunuri, cu atat avem mai multe griji, si mai putin timp pentru Dumnezeu. Si in acelasi timp, cu cat suntem mai avuti, suntem mai mandrii de avutul nostru, nemaifiind loc si pentru smerenie. Prea putini oameni pot sluji Lui Dumnezeu cu burta plina.
Burta plina inseamna mai mult decat imbuibarea, inseamna ca suntem satui, ca nu simtim nevoia. Si fara nevoie, nu este dorinta, fara dorinta nu este lupta, fara lupta nu este izbanda.

Responsabilitatea soferilor auto

In viata omul are multe responsabilitati, si indiferent de profesie sau acitivatea pe care o desfasoara, orice greseala sau neatentie poate influenta negativ viata lui sau a altor oameni.
Fiind la volanul unei masini, indiferent de masina, soferul trebuie sa inteleaga faptul ca o greseala poate produce daune materiale sau victime omenesti. Iar daca daunele materiale se pot recupera intr-un fel sau altul, viata nu se mai poate recupera. Si trebuie sa intelegem ca, din punct de vedere crestin, orice accident cu victime din cauza soferului este un pacat.
Poate ca pe o sosea mai toti participantii la trafic se grabesc calcand acceleratia, sau poate ca o masina noua este tentanta in a zbura pe sosele, sau poate ca, chiar avem o urgenta, totusi, faptul ca depasind viteza legala putem pune in pericol viata noastra sau a altora, este un lucru gresit.
In Romania limita legala de viteza este:
50Km/h in localitate, exceptia fac zonele unde este indicat altfel, ex. Otopeni: 70Km/h
In afara localitatilor 90Km/h
pe autostrada 130Km/h.